După cum am mai arătat, manipularea este cunoscută din toate timpurile. De la comercianții din piață, care ne îmbie cu diverse produse agricole, prezentându-ni-le ca fiind producția proprie, până la dezinformarea realizată de structuri specializate, toate au un singur scop: denaturarea realității, pentru atingerea scopurilor manipulatorului.
Pandemia COVID 19 a fost (și este încă!), fără îndoială, un etalon în ceea ce privește fenomenul manipulării. Aici s-au întâlnit și întrepătruns acțiunile de dezinformare desfășurate de entități statale străine interesate, manipularea conștientă a unor grupări politice și intoxicarea realizată de grupuri de persoane atașate teoriilor conspiraționiste.
Ne amintim, fără îndoială, de amploarea informațiilor false apărute la începutul perioadei pandemice, care, odată cu instituirea stării de urgență pe teritoriul național, ne-au invadat mediul online. Ne sunt încă proaspete în minte imaginile cu autovehicule militare din Republica Moldova, prezentate ca fiind în România, informațiile false referitoare la trupele americane care, chipurile, au ajuns în Europa / România, prezentarea unei imagini de salvator a Federației Ruse, care, neavând cazuri de îmbolnăviri, a ajutat Italia cu medici și echipamente medicale etc.. Sunt câteva exemple de manipulare statală a cărei origine nu e greu de indicat.
Imediat, astfel de ”știri” au fost preluate de personaje convinse de teoriile conspiraționiste, care le-au ”condimentat” cu altele mai prozaice. Antenele G5, imaginile cu vagoanele CFR și avioanele care transportă sau împrăștie COVID 19, ori mesajele care induceau ideea că vaccinarea are drept scop implantarea de CIP-uri populației, sunt doar câteva exemple ale manipulării derulate de astfel de indivizi.
Cum era de așteptat, manipularea a atins și sfera politică. Oricine își amintește de avalanșa de idei negaționiste propagate de exponenți ai unor partide cunoscute, care au culminat cu declarația publică a unui important lider politic, ce a ”confundat” costul unui test COVID din România cu cel înscris pe un bon fiscal emis în Germania pentru un banal bandaj…
Evident, un rol deloc de neglijat l-a avut și mass-media din România. Nu de puține ori, posturile de televiziune au preluat și distribuit știri neverificate, false sau parțial reale, dându-le credibilitate prin vocea unor jurnaliști transformați în formatori de opinie.
De ce manipularea a avut (și are încă) succes?
La acest noian de informații false s-au adăugat frustrările populației, determinate de instabilitatea politică, dar mai ales de problemele cronice care guvernează de zeci de ani societatea românească.
Nu putem nega corupția generalizată (”șpăgile”) din sănătate, care a continuat și după creșterea nivelului de salarizare, dublată de deficiențele manageriale din domeniul sanitar, ale căror efecte s-au văzut pregnant la începutul perioadei pandemice.
Neîncrederea în partidele politic și, proasta gestionare a banului public – vizibilă în proiecte începute dar rareori finalizate și în lipsa unei infrastructuri de nivel european -, macină de zeci de ani societatea.
La toate acestea se adaugă lipsa de credibilitate a instituțiilor de aplicare a legii și a celor de înfăptuire a justiției. ”Cazul Caracal” este doar unul din exemplele ce au pus în evidență gravele probleme de management și de competență profesională cu care se confruntă Poliția și Parchetele. Numeroasele dosare deschise – cu o amplă mediatizare – de procurori, de care nu mai aude nimeni ulterior, inculpați achitați de judecători pe motive ce țin de proceduri și nu de necesitatea aflării adevărului, decizii ale Curții Constituționale și ale instanțelor de judecată care mai mult au vulnerabilizat societatea, decât au protejat-o, toate au avut un impact negativ în planul mentalului public, nu rareori fiind auzită expresia: ”mori cu dreptatea în mână”. Dacă adăugăm și nemulțumirile vis-a-vis de salariile magistraților și polițiștilor, avem imaginea completă a frustrărilor populației.
Acestea au avut, implicit, un efect logic: radicalizarea unei părți a populației, care, în opinia noastră, este în creștere și deja îmbracă o formă de fenomen.
Sintetizând, societatea era, astfel, ”pregătită” pentru asimilarea informațiilor false iar efectele s-au văzut imediat.
Ineficiența autorităților
Instituțiile cu rol de înfăptuire a justiției s-au dovedit incapabile să gestioneze situația, parțial și datorită legislației deficitare. Au fost deschise sute de dosare penale pentru zădărnicirea combaterii bolilor dar niciunul nu a fost finalizat (sau cel puțin nu se cunoaște vreun astfel de caz).
Comunicarea de informații false, deși incriminată de Codul penal, este ”invizibilă” pentru autorități. O întâlnim la tot pasul dar nimeni nu a auzit măcar de vreun inculpat trimis în judecată, darămite condamnat!
Soluțiile controversate ale unor instanțe de judecată și unele decizii ale Curții Constituționale, care au anulat – prin efecte – măsurile luate de executiv pentru menținerea sub control a pandemiei, au fost de natură să încurajeze adepții teoriilor negaționiste / conspiraționiste.
În acest context, nu de puține ori o declarație a câtorva medici de care nu a auzit nimeni (”iluștri necunoscuți”), care contestă pandemia sau necesitatea purtării măștii, a avut credibilitate mai mare decât declarațiile unui grup de medici al căror profesionalism este recunoscut. Refuzul de a respecta regulile impuse de stările de urgență și alertă s-au transformat, astfel, într-o ”rezistență” împotriva instituțiilor de aplicare a legii.
Efectul direct al acestei stări de lucruri a fost logic: creșterea numărului de îmbolnăviri, care a solicitat până la limită sistemul medical.
Pentru scurt timp, alegerile locale/parlamentare au îndepărtat într-o oarecare măsură atenția opiniei publice de la pandemie.
Ulterior, manipularea a primit o ”gură de oxigen”, prin apariția vaccinurilor anti-Covid. Rețelele de socializare sunt pline de știri false, de la imaginile cu asistenta medicală X care s-a simțit rău după administrarea primei doze de vaccin sau ”viermii” din măștile chirurgicale puse sub abur, până la teoriile conspiraționiste care prezintă vaccinarea ca fiind o manevră a ”noii ordini mondiale” de ”cipare” a populației.
Justiția, apărarea, ordinea publică și siguranța națională – ținte directe ale manipulării
Viitorul apropiat nu e deloc roz. Fără îndoială, au fost și vor exista situații în care vaccinurile nu vor avea efectul scontat, fiind posibile – în funcție de organismul fiecăruia – și efecte medicale adverse. Acestea sunt cunoscute și mediatizate de către medici dar, evident, vor fi speculate de manipulatori și, în mod cert, vor îmbrăca forma de ”știri” de senzație în mass-media audio-vizuală.
Problemele economice determinate de pandemie, dublate de cele de ordin social, generate de restricțiile bugetare, vor fi, la rândul lor, speculate nu doar de entități străine interesate în destabilizare, ci și de politicieni inconștienți, care se vor transforma în cutii de rezonanță ale celor dintâi.
Deja vedem, de ceva timp, o amplă campanie de manipulare a societății pe subiecte cu mare ”priză” la public: pensiile speciale și, mai nou, sporurile bugetarilor. Efectul vizat este, evident, ”ațâțarea” unor categorii sociale împotriva altora, ținta vizată, fiind în special instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Un element de noutate îl constituie, însă, intrarea justiției în ”colimatorul” manipulării. Dacă, până nu demult, justiția era atacată disparat, în general de justițiabili nemulțumiți de deciziile luate de magistrați, de această dată vedem o campanie organizată, care speculează nu doar erorile judiciare, ci și discrepanțele salariale și cele ale pensiilor. Și, de parcă nu ar fi fost de ajuns, dubla măsură adoptată de CCR și instanțe în procesele ce vizează pensiile de serviciu ale magistraților, comparativ cu cele ale militarilor, nu au făcut altceva decât să pună paie pe foc în tot acest amalgam de nemulțumiri. Efectul direct a fost radicalizarea unei părți importante a segmentului pensionarilor militari, care s-a suprapus peste cea deja existentă la nivelul societății.
Perspectivele nu sunt deloc roz. Atragerea rezerviștilor în acest joc al manipulării este mai mult decât periculoasă. Dar, asupra acestui risc, vom reveni într-un studiu viitor.
Ce e de făcut?
Ei… aici ar fi mult de vorbit.
Statul s-a dovedit incapabil să gestioneze fenomenul manipulării. Legislația e deficitară în acest domeniu iar instituțiile abilitate să îl contracareze sunt lipsite, fie de autoritate (serviciile secrete, M.A.I.), fie de expertiză (parchetele și instanțele de judecată).
Câteva ONG-uri, puține la număr datorită lipsei de expertiză, au avut inițiative – unele concretizate în proiecte – de contracarare a acestui fenomen. Efectul acestora a fost, însă, nesemnificativ, deoarece manipularea nu este o activitate care să fie abordată singular. Mai rău, marile organizații s-au transformat în adevărate ”afaceri”, prin care sute de mii de euro se duc pe proiecte total inutile societății. Dar vom reveni și asupra acestui subiect, cu un amplu material.Ion-Viorel Vîlceanu
